Verlaine mi-a spus în după-amiza tristă:
"De ce îţi laşi femeia ta frumoasă
Închisă-vis. Un fluture există
Numai o clipă-n vîntul de mătasă.
Tu uiţi mereu că-ntr-un izvor căzută
Căpşuna, de n-o sorbi, lin putrezeşte
Chiar de-i atinsă doar de-un voal de peşte
Portocaliu sau de un bot de ciută.
Fiindcă pe tine-anume te aşteaptă.
Nu-ntîrzia, ci-mbracăte-n veşminte
De in curat şi amîndoi, cuminte,
Iubiţi-vă, cît roua-i înţeleaptş.
Paharul golit laş, pe jumătate,
Rămîne-n veci cu buzele umflate."