Sângele…meu

Priveşte uşor spre răsărit
Şi nu întoarce ochii spre apus
Căci mai ai o viaţă de trăit
Şi înc`un sângeros poem de spus.

Acea lumină galbenă a lunii,
Ce se răsfrânge asupra ta,
Sporind în tine ura lumii
Secând uşor inima ta.

Un râu, uşor, de sânge, curge
Din colţul gurii tale roşii,
Iar ochiul drept începe a plânge
Spălând de sânge obrajii roşii.

Şi te gândeşti la ce`ar urma
Dacă încet din umbra ta
Un mic pumnal o viaţă ar curma
Şi`acel sânge`ar umple inima ta.

Priveşte uşor, în gol, în soare
Suspine grele, ura ta clădindu`le
Sângele tău dându`le culoare,
Priveşte`n gol o, tu!...Vampirule…