viaţa e fumul ce ne macină plămânii
dragostea secunda fără plămâni
eu văd doar filtrul cu puţin ruj pe el
morţii nu vorbesc doar îngână şi se uită la ceas

mai e puţin şi-o să avem acelaşi vis
cu aceeaşi plajă aceeaşi umbră în costum de baie
ploaia ne dizolvă umbrela
umerii ne sunt înfipţi adânc în nisip
e cald aici
prea cald pentru portretul fetei cu ochi verzi
şi coroană de spini
n-am decât un creion şi multă apă
iar sângele ei îmi hrăneşte minutul ce a trecut