Bătrânele menhire ce-nalţă-a noastră soartă,
Adulmecă-ntre ele miresme de sperantă,
La mâna lor de faur, ei cresc în toleranţă
Ambiţiile de mâine, legând toartă de toartă.

Ştirbit de avuţie, ridică fruntea-înaltă
Estruos, cu-a sa aripă şi cu-al sau cioc de plumb,
Leonin de cultură sau un vultur pleşuv,
Eterogen inel de întuneric sfarmă.

Peane de cultură în simfonii cărunte,
Orbesc în luminare şi-ochiul cel mai ascuns.
Redus la grea tăcere de viermii puşi prea sus,
Cade lăsat uitării şi sorţilor mai crunte...