Acum stau cu capul plecat. Sângele se scurge
din păr în fântână.
Ea stă cu o lumânare galbenă în mână în faţa mea
şi tot ea stă cu o lumânare galbenă în mână în spatele meu.
Un singur peisaj: câmpul pietros, tufele de cucută, urzicile.

Un porc alb îşi scoate capul din apă.
Exact sub împunsătura roşie din frunte un porc alb
îşi scoate capul din apă. Exact sub norul de
piatră roşie. Astfel, lucrarea minţii este lucrarea unei păsări
de lemn.

La fel în copilărie: capul plecat sângele se scurge
din păr în fântână, sângele coboară în fum, coboară într-o râpă
cu paie negre sub care sunt perne de catifea şi scâncetele
nu mai contenesc. Acolo e odaia mortului.
Pe sub uşă iese o dâră de lumină. Iese o broscuţă.
Ţepene, ies trei degete.