În acest fragment de primăvară precoce
Sufletul tău cunoaşte borangicul liniştii
Doar lângă jucăria vie
Miracol zmuls din măruntaiele trudite

Acolo între cârpe e un gândac
O icoană pentru fiecare gând
Mai sunt degete din chibrite moi
Fragile ca viaţa
Şi la fiecare un pistrui de unghie
Liniile vieţii în două petale boţite
Ochii acum urmăresc vecinătatea
Şi înseamnă mirări de albastru vioi
Mugure plin de surprize
Poemă enigmă

Lumina pală din păpădia obrazului
Desenează în filigrană chipul tău de porfir
Sau amintirea unei fotografii pierdute
Poate ecoul vieţii înapoiat de zefir

Fiecare ţipăt dezlănţuie panică
În două inimi
Gândurile se îmbină atente inele
Peste albastrul pătucului de nuiele
Orizontul ţesă chenarul mărilor înşelătoare
Tot mai mari cresc rotocoalele grijilor
(Are întâietate povara trandafirie)

Poemul se răsuceşte în proză
În proza şi bolovanii luptei de toate zilele