Drum îngheţat – o stăpânire peste apele
clipei – sub chipurile amintirile strâmbate –
ai putea să alegi – numai că nu mai sunt adevărate
feţele lor – cu pleoapele grele.

Inele de linişte, pierdute pe drum
şi acoperite de o migăloasă zăpadă
fără ecouri – (şi cum
aş mai putea alege din ce are să cadă

spaima luminii de atunci, înserată ?)
A trecut demult, au murit
ceasurile când mi se păreau minunate

închipuirile despre o fiinţă, despre ochiul ei adâncit,
în care aş fi vrut să se oglindească fiinţa
mea, ispitită de mari necredinţe.