 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ je t'aime
moi non plus 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-05 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
A fost odată un număr
curat și rotund ca soarele, dar singur, foarte singur. Să se socotească a-nceput, cu sine. Se-mpărțea, se-nmulțea, se-scădea, se-aduna și-ntotdeauna rămânea singur. Cu mult mai singur decât fusese-nainte A-ncetat, cu sine, să se mai socotească, și s-a-ncuiat în puritatea lui rotundă, solară. Afară au rămas urme ale socotelilor lui. Au început să alerge prin întuneric, să se-mpartă când se-nmulțesc, să se scadă când se-adună, așa cum se face-n întuneric. Și nu era nimeni să-l roage să-și oprească urmele, să și le șteargă.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
