ca o lovitură de tobă ca foarte multe

aşa aprind ce găsesc
becu' mort televizoru' lămpile lumina pe balcon lumânarea aromată
ca un diavol cu o feştilă roşie

era mult zgomot şi la porţile iadului nu era nimic

ca şi cum aş sta în faţa dulapului şi nu ştiu cu ce să mă îmbrac

un milog aştepta răbdător la uşă

să iau foarfecele şi să tai sunetul ăla perfect
să-l mutilez să-l opresc
acolo unde fix nu mai urmează decât multiplicare
o pană de curent expandând bezna
porţile oraşului raita cu maşina filmul
rădăcinile

după care
crapă dracului toate

de parcă te-aş plezni

aşa cam tot ce-aveam de spus zace
reziliat
râncezind precum pâinea laptele şi untul după nişte zile în care nu-mi mai pasă de nimic
şi tu nu ai nimic de luat de aici
acum

nu mai ştiu cine zicea alice tu eşti malignă

după vreo câteva chestii stau cu mâinile pe masă