poezii poezii poezii poezii poezii poezii poezii
agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii Promo:
romana Poezii, Poezie english Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie armana Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1796 .



viață pe săturate
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elian ]

2009-04-22  |     | 



motto: "-Nu vă supărați, stau și eu la masa dumneavoastră,
consum ce consum și plec!"(Ion Mureșan)

prin încăperile casei lumina un bărbat cu voce înaltă
fascinantă priveliște mici lucruri atinse în grabă
coșul cu fructe galbene lampa de veghe globul de cristal
și seara mai tristă decât umerii lui aduși înainte a teamă

la masa noastră o singură viață nicio moarte nu tulbura pe atunci istoria celor 1000 de ani
mâncam din viața aceea pe îndelete eram la capătul lumii
eram zeii întâmplărilor noastre eram cuprinși de melancolii suave de nostalgii pasagere
o viață a nimănui și a tuturor pe care o construisem din pietre primite în dar
din momente care au strălucit o secundă înspre capătul nopților întâmplate demult
eram zei și nu știam nimic despre aceasta
veneam dintr-o memorie străină cineva ne scrisese pe toate zidurile poeme fosforescente
nu înțelegeam nimic din umbrele serii dar asta urma să aflăm mult mai târziu
când obosiți ne-am ridicat de la masă
și am început să urcăm cele 4 trepte spre lună

uneori
un câine roșu trece prin micul parc din fața casei
atunci din iarba fragedă se înalță ruguri de trandafiri sălbatici
mirese fugite din ceruri aprind lumânări și dansează pe malurile unor ape nevăzute

uneori
o pâclă neagră acoperă luna o voce înaltă din care cuvintele ies
precum macii dintr-un pântec de femeie adormită într-un vis îndepărtat și străin

uneori
spre seară te așezi singur la masa ta și începi să mănânci cu foame din viață
pe săturate


ascultă poezia în lectura autoarei

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!