o lumină albastră făcându-ne să stăm
împreună aplatizaţi pe acoperiş
e ca şi întotdeauna tovarăşul nos-
tru
ca o etichetă din porţile
infernale pusă pe o sticlă
medicinală
e casa calmă prietenul meu
tremură
şi atunci gros curbata uşă
oferă săritul peste bătrâneţe din oră
în oră pe cadran
gulerul intact de lămpi de
scurtături pentru locomotive coboară
în jurul nostru din când în când
şi se desumflă tu numeşti asta
tăcere bând acoperişuri de tinichea
licărire de cutie de herringi şi inima
mea decentă pe case
modeste mai modeste mai impunătoare
mai modeste pe care aş
galopa şi freca mâinile
pe tabla dură cu fărâmituri
de pâine a dormi oh da de numai ar putea
cineva să facă numai asta
trenul punctual leguma
spectacolul turnului frumosului eu
stau în banca mea
ce contează leguma frumosul
ziarul ce vine după care este
rece aştept vorbeşte mai tare
inimi şi ochi se învârt
în gura mea
î n a i n t e m a r ş
şi copii mici în sânge
[e îngerul? eu vorbesc de el care
se aproprie]
hai să fugim şi mai repede
mereu oriunde noi vom rămâne
printre ferestre întunecate


(traducere de Yigru Zeltil)