Plin de mireasmã-i totul, doar sã gândesc la tine.
Atât de clari þi-s ochii, izvor de-nþelepciune.
Sub tãlpile-þi desculþe marea cu valuri vine
ºi în surâsuri, soare ºi bucurie-þi pune.

Dar scurtã e dogoarea iubirii care trece.
Cu chinul, fericirea în ea este egalã.
De-un ceas am scris un nume pe zãpada rece,
de-o clipã, pe nisipuri un altul unda spalã.

Îngãlbenite frunze pe trotuare zboarã,
pe unde-au fost atâtea perechi îndrãgostite.
Rãmâne-un vis în ramuri, din care-n primãvarã
cresc flori. Când ale tale toate sunt veºtejite.