Chipul zeilor demult s-a retras
pe eticheta cutiilor de conserve,
a mai rămas doar ceata bătrânilor
să urmărească o biserică fardată prin ploaie
şi delicata maşinărie a florii-soarelui
să uruie pe colină la nesfârşit.

Noi stăm înghesuiţi cu vitele pe câmp
şi parcă pacheboturi elegante
pe care nervii mării nu le mai suportă
plutesc prin lanurile verzi lăsând
doar urme de petrol şi de petreceri.

Astfel ca nişte peşti fricoşi pândim
sub paradisul curgător frânghia
ce-o să ne salte şi pe noi pe punte.