Noi, doi, ce multã vreme am fost înºelaþi !
Revenind de unde am plecat, schimbaþi, dispãrem în grabã.
Natura gãseºte întotdeauna o ieºire.
Suntem Naturã. Multã vreme am fost absenþi,
dar, acum, ne-am întors.
Devenim plante, trunchiuri, frunziºuri,
rãdãcini, scoarþã de copaci,
Suntem stânci, ne tolãnim pe pãmânt ;
Suntem stejari, creºtem în luminiºuri unul
lângã altul ;
Suntem amândoi în turme de sãlbãticiuni, fireºti
ca oricare dintre ele, pãscând împreunã ;
Suntem doi peºti ºi înotãm în mare împreunã ;
Suntem ceea ce sunt florile de salcâm, lãsând,
dimineaþa ºi seara, miresme pe cãrãri ;
Suntem, de asemenea, obiºnuitele necurãþenii ale
animalelor, suntem legume, minerale ;
Suntem doi ulii de pradã, ne rotim sus ºi privim în jos ;
Suntem doi sori strãlucitori, noi care ne miºcãm
ca aºtrii pe orbitã, noi care suntem ca douã comete ;
Suntem rãtãcitori prin pãdure, în patru labe
ºi cu colþii scoºi, sãrind pe pradã ;
Suntem doi nori care, dimineaþa ºi seara,
plutim în înãlþimi ;
Suntem douã mãri ce îºi amestecã apele, douã
zglobii valuri rostogolindu-se unul
peste altul, înfãºurându-ne unul în altul ;
Suntem atmosfera, transparentã, primitoare,
accesibilã, impenetrabilã ;
Suntem zãpadã, ploaie, frig, întuneric, suntem
amândoi fii ai planetei ºi în
acelaºi timp demiurgi ai ei.
Ne-am rotit ºi ne-am rotit, pânã am
ajuns iarãºi acasã.
Am lãsat totul pe drum în afarã de
libertate ;
Am pãrãsit totul în afarã de propria
noastrã bucurie.