Orion
către Taur


Eram în minutul celei de pe urmă deosebiri. A trebuit să repatriem cuţitul. Şi roşul, ca de carne, analogic.

Puţini vor fi ştiut să privească pământul pe care trăiau şi să-l tutuiască plecându-şi ochii. Pământ de uitare, pământ apropiat, de care te-ndrăgosteşti cu spaimă. Iar spaima a trecut...

Fiecăruia ceasornicul său de nisip ca să termine cu ceasornicul de nisip. Să continui să şiroieşti în orbire.

Cel care va elibera mesajul n-o să aibă identitate. Nu va asupri.

Să modelăm în apocalipsă, nu asta facem în fiece noapte pe-un chip îndârjit să moară?

O unealtă căreia mâna noastră lipsită de memorie i-ar descoperi în fiecare clipă avantajul n-ar îmbătrâni, ar păstra neştirbită mâna.

Atunci au dispărut în ceaţă bărbaţii cu sacul mic.