Libertatea se naºte, noaptea, oriunde, într-o spãrturã de zid, pe unde trec vânturile îngheþate.

Vara, stelele sunt acide ºi verzi; iarna, ele oferã mâinii noastre deplina lor tinereþe coaptã.

Dacã zeii precursori, cãliþi în rãzboaie ºi întrutotul convingãtori, alungându-ºi înainte apropiatul trecut al acþiunilor lor împreunate cu nevoile noastre, nu mai sunt cei de nedespãrþit de noi, nici noi nici natura nu le vom supravieþui.

Cutare privire a pãmântului aduce pe lume tufiºuri însufleþitoare în punctul cel mai înflãcãrat. ºi noi unul altuia.

Imitând zborul de pâslã al cucuvelei, în visurile din somn improvizãm dragostea, forþãm durerea în spaimã, ne miºcãm parcelar, întinerim cu o neobositã semeþie.

O, micul meu fum ridicându-se deasupra oricãrui foc adevãrat, noi suntem contemporanii ºi norul celor ce ne iubesc!