Cimentaţi noroaie, iasme amputate
Luând miezul lumii ucenic pe spate!
Focul vechi e scârnav, prin el trecem ghem;
Bolovanii umbrei, ulii de blestem
Bat şi rup osânza de lumină calmă.
Cine-aruncă-ntâi az, discul de sudalmă?
Căutaţi-mi zeii cocoţaţi pe cruci,
Să le cânt prohodu-n hohot la răscruci.
Şoldul Afroditei mi-l ascut la strung
Şi fruct bun de veacuri cu venin îl ung.
Fulg zălud misterul l-aţi băut topit
Cu aperitivul pentru infinit.
Deget pentru mănuşă sufletul pe dos
Cu bale de spasm şi funigei mi-l cos
Ierburi de stea moartă a-nnegrit sub unghii.
Duşul zării nu mai lecuie rărunchii.
Bălegar de visuri inima v-o-ngraşă,
Adormind în muzici de tăcere laşă.
Spongii smulg din marea somnolentei clipe
Inutil mă strâmbă gloata pe echipe.
Bobul singur urcă din sporii elastici.
Calfele fac case ori devin gimnastici.