e rece, pe sub pietre
pierzanie cît cuprinde
o moarte lentă a ceea ce urmează
nu găsesc silabe să formez
cuvinte demne de pronunţat

plecarea se face de pe placa
de beton ce formează
peronul numărul unu.
şi frigul ăsta blestemat
înjunghie, prin haine groase,
bucăţi de piele.

mă pierdusem cu gîndul
la trenul ce trebuia să vină
să poarte, carcasa asta de carne,
departe.
alungit, orizontul era clar
atingând pămîntul.

şi frig
asta simţeam, un frig uscat
ce-ţi amorţea gîndirile
ce-şi asmuţea pornirile
ce-mi paraliza mîinile

şi-n vise, tot amorţit,
mă bătea acelaşi vînt
pe sub frig de februarie
lăsând pe urme, vînătăi.