fiindu-mi corpul din burete
acesta se îmbibă continuu
cu scursorile semenilor
inima-mi e un magnet care
atrage tot răul
ce pluteşte în juru-i
aşa stând lucrurile am ajuns
să fiu depozit de insulte
injurii înjosiri
de vină e wilhelm tell
ăl ce a despicat mărul
reţelele mele de neuroni
neasumându-şi răspunderea
proiectează filmul mai departe
pe ecranul cenuşiu al creierului
unde erupţiile se ţin lanţ
ca pe soare la fel şi execuţiile
torţă arzândă sângele
dă foc procesului de separare
a maimuţei de om
abuzul-popice doboară
nounăscuţii ce zboară ca fluturii
sub cupola albastră
cineva mi-a turnat gunoiul
societăţii în buzunare iar eu
nedumerit nu ştiu cui
să-i mulţumesc pentru îngrăşăminte