Păduri pretutindeni, oraşul are un trup păros şi puternic - bine e
să ai o colibă în Dahlem şi să te visezi în Neanderthal, bine e
să ai patru picioare şi-un blazon cumpărat de la cerşetorul bătrân
şi-o iubită în formă de S - bine e să-ţi scrii numele
pe-acest splendid ambalaj şi coborând în taverne să fraternizezi
cu apaşii căci oraşul e plin de păduri şi nimenea nu te vede...
dar uneori aluneci şi cazi de pe banda rulantă şi devii
inutil şi pătrunzi într-o altă pădure pe care n-o cunoşteai -
acolo câinii au capete în loc de picioare şi frunzele muşcă -
ploi carnivore umblă asemeni călăului orb căutându-şi prada -
timpul se-ntoarce-napoi, cinci, patru, trei, doi, unu...
până când îţi pierzi toate-nsuşirile şi-ncepi să dispari
şi într-o dimineaţă personaje necunoscute mai descoperă
încă o epidermă uzată...