Un Cristal
în mii de faţete neştiind una de alta
decât, poate, prin senzaţia de animal de răcoare
care le cutreieră
când ascultă în califate de poziţii
în reflexii în apă a unor geometrii incredibile
de forma unor lebede
cu nostalgii de safire în sânge
ca o rocă
sau ca un pustiu
gândind saturnale la mari depărtări
cascade verzi şi animale de mătase

şi ca o hlamidă rece a presimţirii
ferindu-te cu fast şi insomnii
la masa cu sfeşnice, fiecare
un suflet mort de mult stând cu tine la masă
ori străinii care tocmai au sosit odată cu seara
şi asta durând
cale de un om

cineva, se pare
o va înlocui cu cenuşe
şi tu vei trece cu aceeaşi solemnitate
fără a spune un cuvânt
deoarece aidoma clapelor
au nevoie de întreg sistemul pianului
altfel vom juca domino
împreună
la ceai
timp de 4 imperii
reluându-se prin caleidoscop
până când aerului îi vor creşte unghii
şi se va juca biliard
cu ochii rostogoliţi pe lespedea albă