nu e rău, nu e rău!
bătrânul cocor îmi arată furtuna
respiră odată cu norii
sfâşie plumbul, găseşte lumina, joacă-te cu rafalele
joacă-te!

închid aripile tremurând pe un câmp pustiu
au plecat, nu au timp să aştepte
nu am mai fost acolo
voi merge singur
singur!

amintirea oului îmi spune să mă cuibăresc
să aştept căldură curând
nu se aşează nimic peste frigul meu
sunt doar eu şi ochiul unei băltoace îngheţate
privindu-mi atent amorţeala
oglinda unei morţi anunţate
predarea

e ceva hidos în bruma imaculată din jur
firele de iarbă cristalizată fac reclamă raiului
eu am renunţat, aripile nu
se desfac de la sine
ne înălţăm
încă o înfruntare
sfârşitul e să fie cădere
hemoragia zilei în dreapta
moartea aliniată spre sud
dorinţa un fuior spălăcit
o toamnă posacă
evadez