Fereastra era acoperitã cu un coº ºi eu trãiam dupã el,
trãiascã hornul întreþinut cu cocs (cu coks) -
mã plimbam de la un capãt la altul dupã horn,
mã înnegrisem de la un capãt la altul,
ºi apa pe care o beam era neagrã,
fãceam chiar semne conspirative, strigam, dar fumul îmi nãvãlea în gurã
ºi mã îneca;
fãceam ºi planuri, trãind dupã horn,
ºi când mã iritam el scotea o dârã formidabilã de fum.
"Hai sã ne pieptãnãm în doi", îmi spunea duminicile,
dupã el am pregãtit bacalaureatul,
coºul îmi înnegrea tot timpul spaþiul dintre rânduri,
dupã el stam ºi-mi priveam maladivul creier, greu ca o moluscã,
fumul mi-l acoperea, suflam din rãsputeri, degeaba -
ºi prin faþa mea simþeam cum trec
trenuri încãrcate cu vite ºi materiale,
cred cã era o linie importantã,
strigam, aº fi vrut sã întreb dacã fetele ºi copacii au mai crescut -
nu se putea face nimic, fumul îmi nãvãlea în gurã, ºi mã îneca.
Nici unei fete nu i-a dat prin gând sã-l strãbatã cu pulpa,
dar îmi ajunea ºi o cratiþã (cred cã eram înnebunit de fumul de cocs)
ºi peretele din fund era în întregime ocupat
de o studentã ºantalie
cãreia îi spuneam amelia erhart, iubita mea,
pe obraz cu o mascã grea de vlur,
cu frânghii la subþiori,
la glezne cu alte frânghii,
braþele goale
se-ntindeau implorãtor spre mine ºi ea îmi spunea:
te iubesc foarte mult, funiile ude îmi intrã în carne,
era neagrã ºi ea
dar mai avea parcã locuri albe,
cred cã pântecul ei era alb ca zãpada,
ºtiam cã trebuie sã trec prin carnea ei ca sã sparg o datã peretele din fund -
ºi chiar aºa s-a întâmplat.