saşa
te-am căutat în noaptea aceea
când urletele se îndoiseră în mine
de nu mai puteau ieşi
dar ce lup a gonit cerbul de seară al cuvântului
de nu te-ai mai întors la bază
lângă umărul de cerneală al serii?
în care parte vulturii duc dimineţile în cuiburi?
ce frumos ardea istoria în mâna ta
şi cum se întorceau munţii
după balurile de la unu.

saşa saşa
altădată erai mai frumos ca grădinile semiramidei
şi vorbeau oamenii de tine ca despre un război
vorbeau oamenii de poemele tale ca de o revoluţie
iar când ieşeam din vis alergau arborii după mine
ca după trenuri.