cine m-a strigat
când îmi curăţam flautul de cântece?

cine m-a cunoscut
când în suflet îmi putrezeau femeile de iubire?

cine mi-a întins braţele
când dimineţile se târau prin casă ca preşurile?

cine m-a întrebat de mine
când îmi întoarceam drumurile ca vitele de la păşune?

cine m-a mângăiat
când liniştea îmi crescuse pe frunte ca un muşchi?

oh mările atârnate de proră
deşerturile adormite cu oazele de gât.

prietene tu ai suflet?
pe tine te-a întrebat cineva de suflet?

cine-ţi va peria hainele de insomnii
când mâinile nu se vorr mai întinde după vis?