Dacă-i atingeţi mâna nu ştiţi că i-aţi atins-o
Vă amintiţi de dânsul, dar sub un nume nou,
În miez târziu de noapte, în cel mai adânc somn
Cu-adevăratul nume, îl invitaţi să şadă

Când va bătea la uşă, voi şti că este el
Care ne vine-aproape, la fiecare oră
Şi voi îl veţi privi fără să-l recunoaşteţi
El va pleca departe, dar va lăsa-napoi

O poartă foarte vie şi palidă ca dânsul.