ana are mere, e o prudenţă a naturii
ea ştie că are mere coapte şi că vreau să muşc
dar nu mă lasă, îmi spune să trec pe sub crengi
întâi, pe sub lup, pe sub coaste
ana nu e scufiţa roşie. nici eva. nici măcar urâta de bjork
cred că nu are nici bunică, dar e frumoasă
e netedă şi albă, e roz şi albă
şi e aşa de pură deşi nu e virgină
e o disjuncţie a naturii
aş brutaliza-o, ah, ce-aş brutaliza-o

dar mara are pere, o imprudenţă a naturii
pentru că ele cad şi se lovesc de orice
mara e cumva altă faţă a anei
mai newtoniană, mai îndrăzneaţă
cu ea aş face tot ce ana consideră ruşinos
tot felul de experimente
până şi-n chimie m-aş arunca împreună cu ea
e mai urâtă, mai posesivă, mai disponibilă
nu are legături genetice cu nimic din ce aş putea reproşa
nici măcar naturii dezlanţuite, de aceea
cu ea aş fi delicat, poate prea delicat