Iar a venit iarna şi deja din noiembrie au anunţat
la ştiri
că va veni sfârşitul lumii şi că şoferii trebuie să-şi cumpere neapărat lanţuri
pentru roţi.
A venit iar Decembre al lui Bacovia şi-al lui Alifantis şi noi
bineînţeles că hărţuim melodia despre clamă cu vocile
noastre
de călăi înfometaţi.
Nici măcar nu mai e zăpadă pe trotuare,
decât câteva grămezi de pseudonea pe care au urinat oricum
câinii,
neagră de atâta fum de Carpaţi fără filtru şi de atâţia
paşi
puternic pătrunşi de scrum şi de
gumă de mestecat.

A venit iarna din nou şi-i plin în magazine de disperaţi şi de
gurmanzi,
care chiar au ţinut cont de ştirea referitor la sfârşitul lumii şi se grăbesc
acum
să prindă ultimul kilogram de sare, sau ultimul litru de cola şi ultima cutie
de bomboane
pentru pom.
Şi se împing ca nişte porci la o troacă cu terci, ca şi cum ar fi ultima
troacă din lume.
Şi e frig şi nimănui nu-i pasă că au (normal) toţi maşini, că doar
de,
cine s-ar îndura şă-şi care averea pe străzile deloc pavate,
ba
chiar cu gropi cât punga unui cetăţean disperat şi vai, Doamne, să nu
cumva
să cadă cineva să se împiedice şi să-şi scape scumpele bucate,
mai ales,
pulpele de porc cu dioxină şi cozonacii „ca la mama acasă”.
Groaznică tragedie ar fi dacă s-ar întâmpla
aşa.

E iarnă afară şi la 4 etaje deasupra străzii cu
gropi,
oamenii îşi fac provizii, îşi ascund tot ce-au
cumpărat
în debara, la căldurică.
Să nu cumva să le vadă cineva alimentele, să nu le
deoache.
Ah, şi cadourile , vai, ce talmeş-
balmeş,
au făcut adulţii.
Unde au s-ascundă anul acesta cadourile
pentru drăgălaşii lor puiuţi?
Mare dilemă.

Dar bineînţeles c-au găsit soluţia.
Ce-ar fi să le spună că Moş Crăciun de fapt sunt
doi,
mămica şi tăticu',
şi-n fiecare an se chinuie s-ascundă, să-ndese
cadourile
şi e atât de greu.
Copiii nu ştiu,
Dar e atât de
greu…