Tălăngile vacilor au vrăjit buruienile
iarba îşi înclină elegant trupul ca o dănţuitoare
sub stâncă guşterul izvorului se trezeşte
viorile pomilor primesc arcuşul vântului
de departe vânătorul întârziat sperie pasărea ecoului.

Dar în ugere funda norilor se desface
anotimpul a primenit rochia zărilor
şi botul vacilor adulmecă munţii ca alte ugere
ce steag laptele pentru descuierea nopţii
cum trece ca o mângâiere prin osul gândului
cum sărută buzele şi dăruie o catifea gâtlejului
laptele clatină o cădelniţă de arome
împrumută o dulceaţă din privirea vacilor
leagă la tâmpla convalescentului năframa păşunilor
laptele sună în doniţi cremenea văgăunilor
flutură în pupilă dantela cascadelor
mazărea visului în păstaia inimii.