Motto: Escato bebeloi (vechii greci)

Sunt singurul om care s-a născut fără intervenţia şi concursul vreunor părinţi de ambele sexe. Dumnezeu m-a zidit, din lemn şi din căpuşe, într-o vreme de urgie, într-o cetate de joc.
Când am venit pe lume, îmbrăcat într-o armură de fildeş, cu mari pete de lepră, toţi caii din univers au nechezat, entuziast, la unison şi au încetat de a-şi mai prelinge dorinţele pe uliţi, iar un convoi compus din şapte mii de scripete, din fleici, din iele şi din astre, mi-a ieşit întru întâmplare, strigându-mă pe nume şi apăsându-mă pe nume şi apăsându-mi lipitorile cu capul. (...)
Întâmplările mele au fost, însă, atât de multe, încât de câte ori vreau să le istorisesc, încep să-mi iasă păsărele din condei şi-mi zădărnicesc elanul.
Adineaori o păsărică, mai conservată, în profunzime, decât toate celelalte, mi se aşează, după ce zbughi din vârful peniţei, pe coadă, şi mi-o mănâncă, cu ciocul ei şiret, mai repede decât putui să bag de seamă.
Acum sunt necăjit că podoaba mea cea mai de preţ e mutilată, şi nemaiîndrăznind să mă arăt mulţimii cu cele câteva fâşii de bumbac care mi-au rămas în loc, închei povestea, cu ruşine şi cu degetul meu cel mare, pe care mi l-am pus pavăză la spate.