Moº Crãciun venea voios,
chiar dacã mergea pe jos,
stãteau renii în garaj,
era crizã ºi deranj.

N-avea multe în rucsac
ºi nãmeþi nu se mai fac:
mergea Moºul uºurel
de ziceai cã-i tinerel!

Avea lista-n GPS,
de la Cora luase-un fes,
de la Carrefour jucãrii
iubitoare de copii.

Un copil mai ageamiu
îl întreabã grijuliu:
- Moºule, sã mã închin?
- Eu oricum la tine vin…

- Mi-era teamã cã nu vrei
sã vii la copii atei.
Cã dacã mã rog puþin,
cicã daruri nu primim.

- Cin’ te-a pãcãlit, mãi tatã?
- La religie, o fatã!
- Dragul Moºului, sã-i spui
sã-ºi mai punã pofta-n cui.

Pe toþi Moºul îi iubeºte,
la icoane nu priveºte,
sufletul sã-l ai curat,
luminos ºi dezgheþat…


Note:

1. Profesoara de religie le-a spus copiilor la ºcoalã cã Moº Nicolae o sã se supere pe ei dacã îi spun „Moº”. El este un Sfânt. Dacã se supãrã, s-ar putea sã nu le mai aducã jucãrii. Cea mai sigurã metodã de a primi ceva de „Sfântul Nicolae” ar fi sã cumpere o iconiþã cu sfântul ºi sã o atârne deasupra patului. ªi, oricum, sã nu-i mai zicã „Moº” Este Moº Crãciun la rând, sunt foarte curios de acrobaþia teologicã care urmeazã.

2. Trebuia sã gãsesc o poezie despre Moº Crãciun, relativ nouã (nu tot cele de anul trecut), pentru recitat la ºcoalã. M-am uitat prin diferite culegeri aprobate de Min. Educaþiei, pe internet – pe site-uri dedicate. Oroare! Se pare cã nu mai scriu poezii pentru copii decât rataþii cu normã din sistemul de stat! Nici de atelierul Agoniei nu ar fi bune… :)) Deci am pus mâna ºi am scris o poezie decentã, pe care fiul meu sã o poatã recita la serbarea de Crãciun.

3. Tot ce v-am relatat este strict autentic. ªtiu cã mulþi mã considerã exagerat, poate chiar nebun, în ceea ce priveºte oroarea mea faþã de instituþionalizarea religiei. Eu cred cã nebunii sunt cei care aºteaptã sã se întâmple ireparabilul, înainte de a reacþiona. Drept pentru care am sã fac în continuare ce ºtiu eu mai bine: sã enervez pe toatã lumea :)