Limpede vânt zbura pe herghelii
când ochii tăi şi-au fost deschis fântânile,
când crenelurile şi turelele
şi-au spulberat în goluri stelele,
când pomii şi-au dezlănţuit viorile,
când vuie-n cea mai vie dimineaţă
un glas în pala de argint a plopilor
şi păunul suie treptele orelor,
cântece de lemn când cresc pe drum.

Cu trupul spinteci dârele corăbiilor.
Pe ale anilor drapele închinate
trec ale tale glezne-ntraripate
şi hohotul de râs rotit din soare
ne toarnă roşul vin al veşnicelor nopţi
când de izbândă-n ocna lui cuprins
îşi sparge gândul jucăriilor de sare.

În mii de chipuri ţi-ai aprins făcliile,
din paşi plăpânzi sapi cuiburi viorelelor,
din plete-ţi scuturi şoaptele avântului,
din goană-n goană viaţa se-nteţeşte,
pe răsunet faima ta sporeşte,
cu câinii tăi, cu şoimii tăi deprinşi
tu stăpâneşti falezele,
şi-n mirajul tău se leagănă, se-ardică
prorele şi meterezele.