Tinerii au dorul cel mai năpraznic de moarte,
cu câte iubiri n-au ajuns în infern
şi pentru câte iubiri nu vor trăi o veşnicie -
pe-o stradă roşie de lumină şi paşi
ploile au rămas împietrite pe case
un copac intră în pământ de dorul frunzelor
şi omul răpit de goluri din aerul roşu
îşi rupe mâinile înotând
aştept noaptea ca o nouă bucurie de a trăi,
cu toate cronometrele lovite în ziduri
pe o stradă roşie îmi voi desena
copilăreşte paşii