Unde eterice, în lira nopţii
Tresar
Şi dulce-i mîngîerea--a melodiei
Voal;
Goală, trupul cu el mi-l
Acopar
Şi pornesc în noapte taina-i
Să descopar:
Ale cui sînt şoapte ce visul
Îmi deşteaptă,
Ai cui sînt ochii ce inima-mi
Tresaltă...
Noaptea stele-mi înşiră, cărare
Ca să-mi facă,
Iar cerul mantia neagră-şi
Dezbracă...
Şi-n albastre zări, un astru
Domină--
Oarbă mi-i privirea, visul trezit mi-e
De lumină...
Ah! cum trădalnica inimă spre înaltul
Aleargă
Şi-o caldă beţie sufletu-mi
Dezleagă.
Căci el e magul ce-n vis
Mi se arată,
În a sa vrajă aş vrea să mor
O eternitate,
Şi luceafăr, el să-mi fie, eu--
Lună,
Două flori înnodate în a nopţii
Cunună.