Cum dorm pâlniile în valvele scoicilor alături de cearcănele tale
Şi în ierbare cum dorm fulgii murdari ai memoriei tale
Prin care tentativele mele trec şi se pierd ca un filon de aramă
La cină ne cheamă un clopot surd şi uşile se deschid ca într-un transatlantic
Buzele tale sunt la o distanţă enormă
Sunt boabe de cafea dintr-o plantaţie îndepărtată
Şi în timp ce exploratorii biciuiesc scafandrii care vin fără perle
Buzele tale complică buzele tale răstoarnă la fund coşurile de plută
Poate acum sunt pe nisip şi aşteaptă
Fluxul de seară al mării din sud