"Acum nu mai avem decât
sã scoatem aerul dintre cuvinte".
Râul se înmulþise cu încã o conspiraþie
iar noi ne-am pomenit mici purtãtori
de ºtiri senzaþionale:
a mai cãzut capul unui nebun,
a dispãrut Cupa Istoriei,
mâna maestrului a explodat
iar lacrima atleþilor face pornografie.
Doar lãmâii au rãmas intacþi în aerul automatic
pentru cã civilizaþia n-are nevoie de ei la ora actualã.
Pedepsiþi-mã pentru laºitatea
de a-mi fi lãsat trupul legat de paiul pustiei;
viermele-mi roade cu cinste mãrul
pe care eu însumi mi l-am aºezat pe creºtet
aºteptând o umilã sãgeatã.
Unul a spus:
"acum nu ne mai rãmâne decât
sã scoatem aerul dintre cuvinte".
ªi, de bunã seamã, a avut dreptate.