Sifonul nu juca bile cu inima lui,
stă în antreul turcului cu brâul de gât
cum se legase de grinda cât
uliţa turcească era cu papucii în cui.

Cântecul de noapte se grămădise în
buzunarul cel mare,
am luat cântecul şi l-am întins la geam
nimeni n-a vrut să mă întrebe ce uscam
dar cântecul era pentru sifon,
nu pentru soare.

Fesul avea ochii albi şi îi stătuse ceasul
când sifonul şi-a suflat sufletul pe gât
Eu lărgeam de toarte cântecul cel mai urât.
Şi brâul turcului avea o coadă
care-i turtea nasul.