pe locul de la geam în autobuz în fiecare seară
geamul plin de broboane transpirat de neputinţă
şi mirosul de bare de metal pe mîini
mirosul a sute sau mii de oameni care pleacă sau se
întorc în fiecare seară aproape de el

cumva reuşeşte să rămînă tăcut în gîndurile sale
colegii lui de muncă sînt zgomotoşi îşi dau fesurile
jegoase jos şi rîd fără nici o jenă fără să obosească
iar el este uneori luat peste picior sau înghiontit
prin geaca umflată din pene

îşi arată plauzibil dinţii de cîteva ori
se simte prost faţă de bătrîna din spate chiar
dacă ochii îi sticlesc şi lui a rom