Je n’existe plus
Doar umbra trecând dintr-o cameră în alta
cu paşi de lapte
cu mâini de sânge
Doar umbra târşindu-şi rădăcinile pline
de pământ şi râme

Inima zvânceşte ca un animal înjunghiat
Bătăile puternice
inegale
fac soarele să tresalte
de frică


Tot ce-a ramas din tine sunt pereţii negri
povestea lor cu ape limpezi
călători gustând tăcerea
Ai mâna numai piele îngropând trecutul
şi ochii orbi de întuneric




în urma ta suspină Eva