ea poartă dantelă şi bucle
şi are tot felul de vise
începând cu monet şi sfârşind în greşeala
iubirii de-o noapte

ea plânge rar şi atunci strada
lăcrimează muguri sau frunze
o poţi întâlni pe un pod

fiecare apus
îi închide silueta ca pe o stampă
un blazon subţire de şifon
cu margini transparente în zona obrajilor
acolo unde nu poţi tăia

câteodată seamănă cu barbie
alteori cu o păpuşă rusească
ambele cu surprize
ea însăşi o promoţie la zâmbet

câteodată dispare
iar în lume se face subit întuneric
ca în vremea eclipsei şi-a morţii

nimeni nu ştie numele rozei
doar răsăritul îngână o frază
care începe burgund şi sfârşeşte
în ploaie

ca toamnele toate
de ani sau de oameni

___
Copyright Adela Setti