Tu nu ai nicio formã în ochii mei,
picioarele tale sunt mereu mult prea goale
ca frunzele sã þi se prindã pe coapse într-o îmbrãþiºare
uneori te pot vedea doar dacã închid ochii,
alteori aºtept troleu dupã troleu pânã când
îmi pot aminti gustul podului tãu de palmã
ºi mirosul pleoapelor în dimineaþa în care
nu a nins, doar a fost întunecat afarã,
tu exiºti pe o stradã cu case vechi
învelind povestea lor ca pe un vis al braþelor
pe care le aruncai în jurul gâtului meu.
Nu ai nicio formã în ochii mei,
dupã felul în care te miºti în urma ta rãsare soarele,
oamenii taie trecerea de pietoni,
farurile pleacã în vitezã, privirile sunt pregãtite de zbor.