nu mai dorm în ultima vreme
de sub perne fac bau mâinile şi salteaua
mă rotesc, mă duc la celălalt capăt, poate acolo
se strâng picioarele într-un ciorap fumuriu
mă uit în el şi îmi spun

ţigările şi berea neagră nu au gust definit, sunt borşite
muzica e o darabană de plumb
pe timpanul lichid şi fustele colorate din visele erotice
aproape de nări, cred că de asta nu mai dorm

se pare că toamna verifică pe degete
contrabanda de cuvinte, trebuie să conving pe cineva
apa de robinet e cea mai explicabilă punte de legătură
între starea de nesomn şi palma pusă peste faţă
picătura din ţeava de la baie se desprinde
ca acum câţiva ani perele de vară şi pământul
zbicea scurt, nici monologul de-acum
nu mă mai înghite

altfel nu se cade să am păreri, umbre pe trotuar
frisoane de dor după câte un fruct
habar n-am dacă există
dar eu îl culeg şi-l privesc