pentru că uneori noaptea e un câmp plin de gunoaie
mon frère
uite oamenii cum vin înspre noi
şi noi suntem plecaţi de mult de acasă

pentru că uneori ziua e un câmp plin de gunoaie
mon frère
jocuri de umbre doar jocuri de umbre pe ziduri

bumerangul s-a întors la tine
deşi eu l-am aruncat înspre oameni

atunci am văzut lama sclipind scurt
sângele tău la fel de negru ca sângele meu
ţâşnea precum apa dintr-o fântână arteziană
la care vin toţi rataţii pământului dimineaţa
să arunce bănuţi pentru noroace nicicând întâmplate

atunci un hohot de râs şi atât
ne-am transformat în nişte obiecte de artă
tot scriau despre noi unii şi alţii
ne tot analizau observau consumau pe îndelete
până când deveneau doar nişte gunoaie
undeva pe un câmp la marginea oraşului

pentru că aceeaşi femeie
ne-a adus aici şi apoi a plecat mai departe
i-am rămas datori
o vom găsi şi ne vom întoarce în ea îmi spuneai
dar eu nu eu nu şi eu nu

eu rămân aici
pentru că trec avioane pe cer
pentru că trec trenuri prin gări fără nume
şi trec desigur şi oameni prin vieţile noastre
la întâmplare


ascultă poezia în lectura autoarei