dacă aş şti că nu-mi eşti
m-aş agăţa cu disperare de fusta vreunei femei
despre care aş spune că e mama
aici în viaţă
m-ar târî prin praf şi nu m-aş lăsa de ea
ca un câine abandonat pe străzi, vagabond
m-aş agăţa de braţul unei bătrâne
zicând că e bunica
sau de alura vreunui băiat de vârsta
fratelui meu din pământ
a familiei mele care zace în humă
ori m-aş sinucide

dar tu îmi eşti
şi nu ştiu dacă ar trebui să mă bucur
de viaţa aceasta în care îţi sunt doar o umbră
pe care o ştii acolo, aproape
în capătul tău de pământ şi că te mângâi
cu trupul meu descărnat de pe suflet te mângâi
aşa cum pot, şi eu