într-o zi mergeam pe stradă
şi am dat de o moarte

era atât de mare această moarte
încât peste nu puteam sări
s-o ocolesc era cu neputinţă
fiindcă înseşi fundaţiile blocurilor se pierdeau în ea

şi pentru că ar fi fost ridicol să mă întorc
am păşit înăuntru

era atât de răcoare şi de plăcut
încât porii pielii s-au ridicat
ca atraşi de un înger

mi-am spus:
această moarte îmi vine atât de bine
cum nu mi-a venit nicio femeie
vreodată
şi nicio altă moarte


în urma mea au venit părinţii
soţia
prietenii
şi duşmanii

pentru că peste moarte nu puteau sări
pentru că însăşi fundaţiile blocurilor se pierdeau în ea
şi pentru că înapoi ar fi fost ridicol să se întoarcă
au intrat înăuntru

porii lor s-au ridicat ca atraşi de un înger
atât de răcoare şi de plăcut
era în acea moarte
care le venea atât de bine
cum nu le venise
nicio femeie
niciun bărbat
şi nicio altă moarte

restul oamenilor au conchis şi ei
că era absolut ridicol să se întoarcă din drum
şi au văzut că
moartea aceea cu adevărat e pe măsura lor
le venea cum niciodată nu le venise vreun om
sau vreo altă moarte

aşa moartea a crescut într-atât
încât nu mai era niciun loc unde ea să nu se odihnească
şi a venit rândul păsărilor
care
şi-au spus că niciodată un cer nu le venise atât de adânc
adică bine

a urmat pământul
râpâ cu râpă şi deal cu deal
munte cu munte
şi apă cu apă
au intrat uşor în moarte
ocupând locurile cele mai potrivite
cu firea lor
numai brazii au făcut zgomot mare
din pricina mândriei
nu de alta
căci niciodată vreun verde nu le venise
atât de ţepos
adică bine



pe ultima limbă de pământ pustiu
a venit Iisus
gol
cu braţele deschise larg şi cu ochii închişi

a păşit în moarte
spunându-şi că niciodată
oamenii
păsările
brazii
apele
dealurile
râpele
munţii
spinii şi cuiele
nu-i veniseră
aşa de bine

şi a deschis ochii atât de alb încât
moartea nu putea păşi peste ei
înapoi era ridicol să se întoarcă
şi în definitiv
nicio viaţă nu îi venise mai bine
vreodată

______________________


din volumul în pregătire "URBAN"