La o măsuţă joasă stau liniştit şi-mi beau ceaiul.
Ceilalţi îşi fac
baia de aburi: privesc trupurile lor goale
cum trec prin faţa mea şi dispar dincolo
învăluiţi în nori de abur şi fum.
Din pricina aburului nu mai văd nimic. Doar
cîte un braţ, cîte un umăr desprins parcă
de tot restul trupului. Cîte un profil aburit,
un tors, un sîn,
un picior graţios de femeie.
Ce trup ciudat aş alcătui, ce idol –
mă gîndesc – strîngînd la un loc aceste fragmente.
Picioare goale de femei se îndepărtează
pe dalele reci din care se ridică aburi în valuri subţiri.

. . .Dar ce caut eu aici, în mijlocul lor,
îmbrăcat într-un costum negru de seară, la această
măsuţă de joc, unde stau liniştit
şi-mi beau ceaiul?