În sufletul meu e primăvară
adusă de razele privirii tale,
câmpia-i cea crudă ascunde o floare -
Iubirea mea.
Stropită din zori cu amintiri
petalele ei îmi redau speranţa
că nu m-ai uitat.
Cu nerăbdare mereu aştept
clipa când pot să ţi-o dăruiesc,
nectarul mieros uşor să îi sorbi
până la adânci bătrâneţi.
Mă mint ceas de ceas ca un copil,
ochii de geam nu îmi dezlipesc,
sălbatic ciulesc urechea la uşă
spre seară sperând să apari.
Doar noaptea în vis norocu-mi surâde,
din depărtare la uşă îmi baţi
eu îţi deschid, tu intri în casă,
în braţe te trec peste prag.
În noaptea mea albă nici un cuvânt
nu îndrăznesc să îţi şoptesc,
să nu mă trezesc din dulcele somn
e tot ce-mi doresc.
Îngăduie-mi iubito doar să te sărut,
mâna prin părul tău să rătăcesc,
s-alunece apoi uşor spre gât,
că te iubesc să-ţi spună ochii mei
şi din ai tăi la fel să înţeleg.
Dar dimineaţa, prinţesa mea,
joci rolul trist al Cenuşăresei,
uitând să-ţi pierzi din grabă pantoful
nu laşi pernei un fir de păr.

Post-scriptum:

În sufletul meu e primăvară,
scrisoare de dragoste e,
destinatară de mult timp eşti -
iubita mea ce n-ai lăsat adresă.