Pe aleea unui parc treceau grăbiţi
Ţinându-se de mână doi indrăgostiţi.
Părtaş la fericirea lor era
Doar soarele - şi nu altcineva.

Din când in când ei se priveau
Şi mii de jurăminte işi făceau,
El ii spunea cuvinte multe şi duioase
Ce o făceau să-şi plece genele-i frumoase.

Trecând pe lângă ei, o clipă m-am oprit-
Am suspinat uşor şi cald eu le-am zâmbit,
Dar numai biata-mi inima ştia
Ce multă suferinţă ascunde in ea.

Iar paşii mei departe m-au purtat
Pe aleea acestui parc de toţi uitat,
Eu ma gandeam la suferinţă şi durere
Şi nu priveam la dragoste, căci nu aveam putere.