Să te dispreţuiesc ,când nopţile-s prea lungi?
Să te alung, atunci când plângi?
Să te blestem, atunci când eşti departe?
Să te iubesc, dacă te am în şoapte?

Tot ce a fost tabu eu cunosc acum:
Drumuri parcurse prin praf şi fum,
Suflete prinse în cercuri vicioase,
Mult prea din vreme ele întoarse...

Păgâne şi slute sentimente pierdute
În focuri de furii oprite să asculte,
Inima ta ce trăieşte prin mine,
Iubirea nebună mai curge prin vene.

Să te alung, chiar azi, nu ştiu,
Dar sufletul îţi este prea pustiu.
Nu pot ,nu vreau , să te dispretuiesc ,
Atunci îmi rămâne doar să iubesc.

Mă resemnez şi tac, ucid cuvintele
Ucid tot ce am , chiar şi dorinţele.
La ce bun atâtea vorbe de iubire,
Tu eşti departe, nici gând de venire.