cîndva
într-o noapte de vară
pe un cer primitor şi senin
alergam desculţi printre stele
de mînă cu dumnezeu
şi dumnezeu era şi el un zburdalnic copil
pe-atunci nu ştiam că pămîntul
în fiecare cloceşte un ou de amar
habar nu aveam de capcane
ascunse-n priviri languroase de jar
şi tot într-o noapte de vară
ţi-am trecut cu mîna uşor peste sîni
prima oară
nu ştiu dacă stelele s-au înfiorat sau numai eu
dar ştiu c-am descoperit ce-i iubirea
şi iubirea mi-a fost de atunci dumnezeu
şi inima mea s-a făcut
cer deschis...sînzîienelor

nici nu ştiu cînd timpu-a trecut
e toamnă şi cerul e trist
c-o lună atîrnînd bălălău
trist e săgetătorul
şi carul mare cu oiştea frîntă în jos

ca mîine vertebrele mele vor fi arcuite de timp
cu ochii-n pămînt voi gîndi cu voce tare
unde eşti doamne
ia-mă
mi-i dor s-alergăm desculţi printre stele